Mission "LICENTA" Accomplished

M-am gandit sa-mi aplic o mustrare in scris pentru faptul ca din Mai m-am mai "produs" nimic, dar "iexista" o explicatie care poate fi exprimata prin urmatoarele: LICENTA + SESIUNE = VIATA SOCIALA 0 = TIMP LIBER 0! Da, fost-am in focurile licentei si tare ma bucur ca n-am fost singura...pe principiul "sa moara sa capra vecinului"...sa nu cumva sa fiu singura care sta in casa cand afara-i cald si fain si-n mod normal mai toata lumea sta cu-o bere in fata pe o terasa, se balaceste in nu stiu ce "balta" sau sta bine merci fara nici o grija! :)) Pana si Flore a fost solidara si si-a dat "licenta la pedagogie"...asta in speranta ca vom fi si noi solidari si vom mai da o licenta cu ea anul viitor! Si cand ma gandesc ca eu chiar voi da...zic: sunt o prietena minunata...de restul ar trebui sa te indoiesti! :)) Cum mi-au trebuit doua zile sa realizez ca s-a terminat ( procesul de refacere nici n-a inceput)...azi am vrut sa vad daca mai sunt in stare sa astern cateva cuvinte aici ca sa consemnez momentul...ca vorba aia...de doua ori in viata asta da omul licenta! ( daca se gandeste cineva ca am o problema cu  acest "consemnat"...raspunsul este simplu...chiar am...este un viitor defect profesional...si cum deocamdata nu pot consemna nimic...consemnez si eu ce pot si pe unde pot  :)) ) Multe au fost momentele in care as fi vrut sa fac asta, macar sa ma plang putin ca nu mai pot si-mi vine sa strang toate hartiile imprastiate prin camera si sa le arunc pe geam....dar la cate erau, asta ar fi fost mai greu decat sa invat in continuare...rabdarea si tutunul, mi-au fost de ajutor! Recunosc ca intre 2 capitole si o fraza la licenta...mai visam ba la o mare, ba la o Curmatura, dar imi serveam "ceaiul de la ora 5" cu Flore...care de fapt era tigara de la ora 5, ii povesteam, ne varsam durerea una alteia si apoi treceam iar la "sapat". Am avut o tentativa de a consemna ceva, ceva ce se cerea consemnat la momentul respectiv pentru ca dupa multi ani...vreo 3, :P am fost in Britania. N-are sens sa ma apuc acum sa descriu Britania sau sa povestesc toate cele intamplate pe acolo cand eram in liceu. Cert e ca din primul moment in care am pus piciorul pe treptele ce multora le-au dat batai de cap, la propriu...amandoua, pentru ca eram cu Flore, am avut acelasi sentiment si-a inceput seria de "mai tii minte?". Brusc...urechile noastre au fost invadate de ceva ce nu semana deloc cu un rock nervos pleto-stanic, la baie, spre surprinderea noastra era hartie igienica...si mai mult decat atat...uscator de maini, iar "doo" pitipoance, se simteau ca la ele acasa. A urmat un schimb de priviri...si ne-am dat seama ca ne gandim la acelasi lucru si dupa aceea am ajuns la concluzia ca oricare ar fi fost evolutia locului cu pricina...este totusi unul din locurile care ne fac se ne simtitm pustoaice. Acestea fiind spuse, all in all...este minunat sa ai si vacanta, sa n-ai nici o grija, sa te gandesti ca maine pleci pe munte (mergem la Curmatura...si asta-i un loc care ne face sa ne simtim pustoaice)...de fapt rectific...am o grija...nu avem suficienti saci de dormit...si lucru asta chiar ma streseaza, dar intr-un fel sau altul, se rezolva si asta! :D