Te-am cunoscut fara sa vreau, te-am avut in fata mea si totusi erai atat de departe, am realizat ca avem multe lucruri in comun si ca ar fi posibil sa se infiripe ceva intre noi. Desi am stiut din prima clipa ca te vreau, am incercat sa infranez orice urma de sentiment si sa accept situatia fara a o complica si mai mult. Ma tot gandesc la cum ar fi, daca ar fi, ce ar fi, dar intr-o clipa toate acestea sunt spulberate de gandul ca nu o sa te pot avea niciodata...pentru ca mie imi plac lucrurile accesibile, iar tu nu faci parte din aceasta categorie. Cred ca m-am impacat cu ideea ca tu corespunzi altei persoane, ca nu esti pentru mine si ca trebuie sa-mi iau orice gand de la tine. Speranta nu am avut si nici nu am, dar cred ca imi poate fi dor si ma pot gandii la tine, fara a face rau nimanui. Recunosc ca te-am privit mereu ca pe ceva imposibil, nici macar nu am incercat sa fac ceva....tocmai din teama ca voi reusi, iar eu nu sunt pregatita sa sacrific alte lucruri la care tin. Nu am resentimente fata de nimeni...si nici pot fi invidioasa....desi....nu neg faptul ca mi-ar placea sa............ Ultimul lucru pe care vreau sa-l fac cunoscut...este acela ca nu sufar, desi....poate este prea mult spus...asta doar asa ca o masura de precautie in cazul in care imi va plange cineva de mila :))
Consider ca cel mai potrivit este un final deschis....si asta pentru ca nu se stie niciodata, iar daca spun urmatoarea maxima: " niciodata sa nu spui niciodata"....eu tocmai voi scrie de doua ori....asa ca te las pe tine sa pui lucrurile cap la cap si sa faci legaturile necesare pentru a forma imaginea corecta. Pentru mine....imaginea perfecta se afla mai jos si costa 500 lei, dar pentru ca nu-mi place sa scriu prea mult o sa ma opresc aici si va voi impartasi parerea mea despre pantofii si hainele scumpe intr-un episod viitor.
Oricum...tot ce e mai bun! >:D<
