Astept o minune

 Sa spunem ca pana maine la ora 10 inca mai cred in minuni. Recunosc ca azi mi-am fortat un picut norocul si m-am dus ca o plantuta...asta ca sa nu zic PLANTA la examenul de la economie mondiala. La urma urmei....daca economia mondiala e varza...de ce nu mi-as permite sa fac parte si eu din acelasi regn. Pentru ca tot azi...nici la OMANPAE nu m-am omorat  cu invatatu`, dar am avut noroc si ne-a dat exact ce stiam...asa ca nu-mi fac probleme...ma bazez pe faptul ca voi avea noroc  si la economie si proful nu va observa ca am facut doar 2 subiecte din 4! =))) Stiu...nu e frumos ca astept o minune...ca tintesc atat de jos....dar pe bune...chiar nu-mi pasa....vreau 5u` si-l salut din mers. Am invatat deja o data cum se desparte in silabe cuvantul sesiune (res-tan-te)....imi ajunge...o sa tin minte...de fapt si pe prof o sa-l tin minte...n-am cum sa-l uit daca m-a trimis la olimpiada de toamna. Am zis sa anunt asa oficial...AM O (P)RESTANTA....ca sa fac cativa oameni fericiti si sa nu mai spuna nimeni ca sunt mutant....  All in all...give me 5...si lasa-ma in pace! :D


Update:

 Uneori se pot intampla si minuni! Totul e sa nu te bazezi doar pe asta....pentru ca....daca ti se intampla o data nu inseamna ca acel lucru se va repeta. Ai grija in ce situatii te pregatesti sa intocmesti o cerere ce are ca obiect o minune....nu de alta, dar exista sanse mari ca aceasta sa nu fie acceptata, iar dezamagirea poate deveni dubla. Daca iti faci putin timp...ai sa vezi ca in fiecare zi fiecare din noi luam parte la o multime de minuni!   

Si afara ploua, ploua

  Pentru ca ploua atat de tare, afara, ca doar nu in casa , ( desi cunosc si cazuri in care replica a fost urmatoarea: " jfhdkjhfjdfjhj :o , a...dar stai ca am niste guma 5 :D" - n-are rost sa intru in detalii ) zambesc la fiecare bliz ca sa fiu sigura ca ies bine in toate pozele, ascult melodia cu pricina care este reprezentativa si m-am gandit sa apuc sa scriu repede ceva pe aici pana cand nu raman fara net. Lucru destul de probabil aici in "catun"- astept sa vad cine se simte lezat ca  i-am zis catun micului orasel lenes! :P Revenind asupra melodiei...as putea spune ca este una din melodiile vechi, antice si de demult care imi plac! (vai ale...tu nu stii ca Inna e artista anului?! )  Astept sa-mi spuneti care sunt melodiile voastre preferate, desigur atat din categoria celor considerate vechi, cat si din cele noi...poate asa ma mai culturalizez si eu! :D
  P.S. : Pentru Flore...stie ea de ce... :D

Copii fericiti...

  Pentru ca astazi este 1 iunie, o sa le urez la multi ani tuturor copiilor care inca mai sunt fericiti si se bucura de viata asa cum nu demult o faceam noi. Din pacate, nici macar noi nu o mai facem, suntem ocupati cu alte lucruri care sub efectul de scurta durata sunt satisfacatoare si pentru ca pretentiile noastre scad considerabil, ne multumim cu ceva artificial fara a ne complica prea mult. Cand cineva ne aminteste de lucrurile aparent banale pe care obisnuiam sa le facem, dar care ne faceau fericiti in adevaratul sens al cuvantului, zambim si spunem: "Daa, dar erau alte vremuri :) ". Sunt extrem de bucuroasa ca am mai prins si eu ceva din "acele vremuri", ca mi-am trait copilaria jucandu-ma de dimineata pana seara afara, nu in fata calculatorului, ne jucam cu papausile si le faceam haine din petece, nu le imbracam virtual, am sarit coarda, ne-am jucat elastic si sotron si de aceea nu suntem supraponderali acum. N-as putea spune ca n-am avut ce manca sau ca am avut prea mult. Nici la noi fructele exportate nu erau prezente mereu sau daca erau, erau scumpe si ce-i drept nu toata lumea isi permitea un kg de banane sau de portocale. Ciocolata, ne mai facea mama, dar nici asta prea des. A fost o perioada destul de indelungata in care am mancat Bonibon, guma Turbo, pufuleti cu surpriza si beam suc la dozator. Spun toate acestea pentru ca "progresam si uitam sa fim fericiti, ingropam bucurii intr-o mare de biti. Nu te mai poti ascunde, esti mult prea conectat, nu mai poti fi singur, esti identificat. Nu mai poti sa refuzi, nu te lasa sa crezi. Te invata sa iti cauti iubirea pe net, viata este viteza.  Nu mai poti sa te opresti, te strivesc cei din urma daca incetinesti. Cineva sa opreasca invazia de biti, cineva sa ne faca din nou fericiti!"

Sosete

  Pentru ca in ultimele zile, vremea a fost instabila ( asta am preluat-o de la Busu :P ), iar eu m-am plimbat foarte mult, din pura intamplare, pe strazi aglomerate, am sesizat un lucru banal in aparenta, dar important pentru o femeie care cel putin pretinde ca este eleganta. Foarte multe femei...ma rog....fete...poarta sandalele acelea de "gladiator'' cu "strampi" sau sosete scurte (pana la glezna) cu balerini sau chiar pantofi sport! Inteleg ca este inca rece pentru a purta un pantof pe piciorul gol si prea cald pentru a purta "strampi", ( ce noroc ca mie mi-e frigut mai mereu :)) ), dar ca intotdeauna, exista o solutie, si anume, sosete din "stramp" ceva mai lungi, pana la genunchi, care va vor permite sa purtati pantaloni 3 sferturi cu balerini sau pantofi fara sa se vada atat de inestetic partea unde acestea se termina. In privinta sandalelor sau pantofilor decupati, solutiile sunt greu de gasit, spre inexistente pentru ca se poarta exclusiv pe piciorul gol. In mod normal nu ma intereseaza stilul ,ca sa zic asa, al altor persoane pentru ca fiecare se imbraca dupa gust si posibilitati, dar lucrul acesta este foarte usor de realizat, iar pentru confortul lui pot garanta. Gandeste-te ca nu va mai fi nevoie sa-ti ridici sosetutele pe strada doar pentru ca acestea sunt  prea scurte, iar elasticul lor este slabit, ceea ce conduce desigur spre alunecarea lor in pantofi.  Dar....stati linistite fetelor, ma voi lega un pic si de barbati la acest capitol pentru ca nici ei nu scapa de ochiul meu extrem de critic. Si barbatii fac greseala de a purta sosete albe la pantofi eleganti de culoare inchisa. Sunt sigura ca ei nu o fac dintr-un motiv anume, ci doar se ingrijesc sa isi faca freza sa se imparfumeze, crezand ca noua nu ne pasa ce culoare au sosetele pe care le poarta. Ce-i drept de obicei nici nu ne pasa, ar putea avea sosete roz cu ursuleti albastrii si noi nici macar nu am observa, dar in anumite situatii culoare sosetelor conteaza si pe mine una ma intereseaza, pentru ca si la barbatii imbracati la costum si incaltati cu pantofi eleganti sosetele albe sunt absolut inestetice si schimba toatal linia eleganta pe care aceastia au vrut sa o adopte. Si in aceasta situatie solutia este extrem de simpla domnilor, achizitionati in garderoba dvs. cel putin o pereche de sosete care sa fie in acelas ton de culoare cu cel al costumului si al pantofilor.  Si acum....in incheiere....all in all....imi cer scuze celor care s-au simtit vizati in mod direct si imi cer scuze in general pentru ca mi-am permis sa critic ceva ce nu ma priveste. Tot ce am incercat sa fac nu a fost altceva decat sa dau cel putin o alternativa spre ceva mai bun si mai frumos, daca vor fi luate in calcul sau nu, eu oricum imi voi trai viata mai departe, linistita si lipsita de astfel de griji. Multumesc! :D:D:D

Camuflati

Ca de obicei, oamenii se impart in doua categorii: camuflati cu interese si camuflati doar ca sa dea bine.

Ai incercat sa faci un fel de inventar printre rude, prieteni, cunostinte sau de ce nu vecini?! Eu una nu-ti recomand, e un procedeu periculos mai ales daca esti genul de persoana care are impresia ca oamenii din jurul tau iti vor binele (deci vor sa ti-l ia) si sunt total lipsiti de interes! HA! De cine ma mai lipesc sa ajung si eu la bucata mea de cascaval, pe cine trebuie sa mai fraieresc si cui trebuie sa-i mai ofer complimente gratuite ca sa obtin ceea ce vreau fara prea mult efort?! Iti zambesc, iti vorbesc frumos si iti strang mana cu putere si prietenie, dar te-ai gandit ca acel zambet s-ar putea traduce prin: "vai saracul de tine....cat esti de fraier!" Daca "indraznesti" sa iesi din tipar si sa nu iti faci cunostinte in functie de necesitati, tot la fel de fraier esti considerat! Vai...uite... nu a venit sa ne pupe....ce inganfata mai e si asta!  Ai grija cui si mai ales de ce ii folosesti!

Aparam natura, vrem sa salvam planeta, iubim animalele, ajutam copii din tarile in curs de dezvoltare, trimitem ajutoare in tarile unde au avut loc diverse incidente care au lasat oameni fara un acoperis deasupra capului, fara mancare si apa, cumparam cd-uri cu muzica buna si mergem la cinematograf sa vedem ultimul film aparut, facem campanii anti fumat si mancam sanatos, suntem anti violenta si juram sa ne pastram moralitatea in orice situatii................ Da, asa e....chiar asa e! Doar ti se pare ca aruncam gunoaie pe strada, ca taiem paduri, ca omoram o parte din maidanezi , ca in tara noastra numarul copiilor si al oamenilor care au nevoie de ajutor este extrem de mare, ca piratam manele si filme la greu, ca la fiecare 16 minute un fumator moare si ca de sarbatori oamenii se calca in picioare prin magazine, ca exista mame care isi pun copii la culcare dupa care se duc sa le taie gatul cu flexul, ca mai luam si noi o spaga asa de nevoie!

Friends are FOREVER!

Ne-am cunoscut undeva prin clasa I, intalnirea noastra nefiind una tocmai placuta. Nu am avut o relatie de prietenie instanta, am cladit totul cu grija si atentie dupa ce am studiat bine terenul. Am inceput sa relationam timid prin scurtele pauze de la scoala, insa cateva luni bune, nu am avut cine stie ce tangente. Florentina( ca asa ii spuneam pe vremea aia), a incercat sa sparga gheata, invitandu-ma la aniversarea ei, pe 31 martie.( a mea trecuse,dar nu stiam eu pe vremea aia cum e sa-ti chemi colegii la tine acasa de ziua ta) Am fost foarte incantata de invitatie, insa cadoul pe care urma sa i-l duc era o problema din mai multe puncte de vedere…asa ca in doua ore a facut tata o "bascalie" foarte "secsi" pe care n-o s-o uit niciodata si pe care am impachetat-o intr-o punga de plastic, la moda pe atunci, pentru ca pungile de hartie au aparut ceva mai tarziu in viata mea. Detalii de la "chef" nu-mi mai amintesc…asta pentru ca a trecut mult timp de atunci, nu pentru ca n-as fi in stare ( cum poate se mai intampla in prezent)…oricum am baut doar suc la dozator si sifon. Cert este ca de atunci am fost colege de banca (cu mici pauze) si prietene tot mai bune cu fiecare zi care trecea. Trebuie sa recunosc ca am pierdut unele secvente, dar n-o sa uit niciodata ca a vrut sa ma paraseasca in favoarea unei alte colege cu care daca statea in banca scria copii "rai" pe foaie care era predata domnului invatator. Totul a durat cam o saptamana, iar eu in fiecare zi mergeam acasa si plangeam, nu stiu exact de ce, cred ca nu vroiam sa ma paraseasca Flore. Totul a revenit la normal cand si-a dat seama ca e mai bine ca lucrurile sa ramana asa, astfel fiind toata lumea fericita. Peste ceva timp ni s-au alaturat alte doua colege Cristina si Alina, nu-mi amintesc exact in ce conditii, insa prietenia noastra a devenit invidiata de restul clasei, de toti cei care si-ar fi dorit sa se integreze in grup si nu reuseau. Am devenit admiratoarele trupei A.S.I.A., trupa la moda pe vremea aceea. Faceam repetitii incercand sa le imitam pe fete, inregistram de pe CD-uri imprumutate, pe casete audio toate melodiile lor, aveam carnetele cu versuri, daceam concerte prin clasa….ce sa mai…simteam ca noi suntem adevarate. Ne-am pus si-un nume la un moment dat, bineinteles intialele noastre, A.C.F.A. , nume care a fost foarte important pentru noi. Cum in alcatuirea trupei nostre preferate au aparut diverse schimbari si in grupul nostru cantaret lucrurile au inceput sa se schimbe cate un pic. Nu-mi amintesc din ce cauze, Alina, s-a indepartat sau a fost indepartata, astfel "operatiunea formatia" a luat sfarsit, succesul fiind aproape inexistent in 3. ( nu am incercat sa imi continui cariera solo…pacat…eu inca mai cred ca am talent). A urmat o perioada numita "Sabina", dar voi trece peste deoarce mi se pare irelevanta. Viata noastra decurgea normal, cu zile de scoala "funny", cu zile de scoala "nashpa", cu plimbari la "poca"( un magazin din aproprierea casei mele…in fiecare zi facem tot posibilul sa le coving pe fete sa vina pana acolo ca sa vada ce mai este nou…doar sa vada..pentru ca nu cumparam niciodata nimic.. si sa ma conduca pe mine), si cu discutii interminabile la telefon…fix…pentru ca nu avem mobile. Nu mai stiu exact in ce clasa eram cand Ade ni s-a alaturat. Eu personal, nu am avut o relatie extraordinara in prima faza cu ea, insa am acceptat-o, iar pe parcurs am ajuns s-o iubesc la fel de mult. Prin clasa a VII-a ne credeam fotomodele, asa ca ne-am dus la scoala la Marculescu…ca nah…vorba aia…trebuia sa faca si el un ban. Oricum…a fost o perioada interesanta, plus ca avem si diploma…deci atat.( a fost frumos la circ…stim doar noi…nu mai spunem ca-i rusinica). Am devenit intre timp admiratoarele trupei BLUE, dar am uitat eu sa mantionez, (cum am putut oare?!) … dezvoltasem chiar o pasiune nebuna pentru baieti, strangeam postere din reviste, ne dadeam beep-uri cand erau difuzate clipurile lor la tv si ne doream sa avem net ca sa uitam la poze cu ei ( la faza asa nu o sa-l iert niciodata pe Robi) . Flore avea un pulover albastru pe care scria BLUE, iar eu o perna facuta de tata. Le-am facut cadou fetelor cate un martisor cu BLUE, bineinteles mi-am facut si mie unul…pe care inca il mai am. Am ajuns si in clasa a VIII-a, urma capacitatea si faceam meditatii la mate cu Bucsi, cate 2 sedinte pe saptamana a cate 2 ore, dar el ne tinea 5 (pentru ca stiam mate) si meditatii la romana cu zgripti, diriga, unde mergeam, dar nu stiam daca mai iesim teferi. Dadeam ceasu` cu juma` de ora inainte, dar uitam ca are ceas si la mana, deci tot 2 ore fix stateam. La banchet am dat startul la plans pentru ca ma gandeam ca vom fi la licee diferite si totul se va schimba. E adevarat ca unele lucruri s-au schimbat, evident ca si noi ne-am mai schimbat de atunci…nu cred ca ar fi fost normal sa ramanem la stadiul de Asia,Blue sau fotomodele. Desi ne vedeam mai rar, am reusit totusi sa ne facem timp pentru o "saniuta"(Saniuta fugee/ Flore n-o ajungee/ Cri e disperataa/ Ale-o bea pe toata.) , pentru "za biciz", pentru "erotic night" sau pentru "lesson nr. 1", petreceri nebune, in 3 sau 4, la care ne-am reunit si ne-am dat seama ca orice s-ar intampla vom ramane prietene si ca oricat de "prapa" suntem…cand suntem impreuna ne e bine. Da…trebuie sa recunosc ca au fost si momente critice in prietenia noastra si eu recunosc ca am gresit, dar ele au reusit sa ma ierte si am mers mai departe impreuna. Au fost si momente in care pur si simplu ne-am neglijat, din diverse motive pe care nu are rost sa le mentionez acum, nu a fost totul mereu roz, important este ca am reusit sa depasim orice problema si sa mergem mai departe. Vremea a trecut si-am terminat chiar si liceul, am dat chiar si bacu`(unbac de dat)…din fericire l-am si luat ca asta era ideea de fapt. Ne-am propus sa ne eliberam de stres si-am plecat in Vama (Sobolaaani). O sa ma limitez doar la cateva cuvinte: Eu nu mai beau!!!- restul stim doar noi. A computer lets you make more mistakes faster than any invention in human history - with the possible exceptions of handguns and tequila.

Cam asta este povestea pe scurt a 12 ani de prietenie. Daca se intreaba cineva de ce m-am apucat eu sa scriu toate astea, raspunsul este simplu: pentru ca ma mandresc cu prietenele mele, pentru ca simt ca suntem la rascruce de drumuri(asta-i viata, nu avem ce face) si nu stiu ce va fi de acum inainte. Important este ca am 12 ani plini de amintiri pe care le pretuiesc si nimeni, niciodata nu mi le va putea lua, am sute de poze la care ma uit atunci cand sunt trista si ma inveselesc instant si am speranta ca prietenia noastra va supravietui pentru ca mereu avem nevoie una de cealalta oriunde ne-am afla. ( la Cj, la Vienna, la camin sau dupa posibilitati...la ZN)

Voua fetelor….ce as putea sa va spun nou…stiti oricum ca va iubesc si ca orice s-ar intampla eu una sunt gata sa merg mai departe pentru ca stiu ca meritati( mi-ati demonstrat asta de multe ori), stiu ca ma pot baza pe voi de fiecare data cand ma simt "prapa" si stiu ca tot voi ma iertati cand nu "lucrez profesionist". Va multumesc pentru tot ce ati facut pentru mine. Nu va voi uita niciodata, n-am cum. P.S.: Stati ca nu ne luam adio. Ne vedem in cel mai rau caz dupa sesiuni…pana atunci…stabilim tema si meniul. (cred ca e momentul sa va predau "lesson nr. 2") Those truly linked don’t need correspondence. When they meet again after many years apart, Their friendship is as true as ever.

Pentru ceilalti…doar cateva cuvinte am de spus. Prietenii nu cresc in copac…prietenii ti faci singur…cum ti pastrezi…asa ii ai…trebuie sa ai incredere….sa stii sa lasi de la tine si sa fi acolo cand ei au nevoie de tine. "Prietenie,prietenie…cuvant rostit atat de des, dar numai unul la o mie…cunoste adancul inteles." – asta ne scriam noi prin oracole, pentru ca noi aveam oracole, nu hi5, facebook sau ma rog, blog!

Cateva fotografii reprezentative: ;))

ziua lu` ade...nu mai stiu exact cati ani sarbatorea














Fetele: gata, hai sa dormim!
Ale: stati sa va mai fac o poza! >:)














"cantecelul" e mai sus :))



















=))))














ce "tinere" eram! ce fata avea purci =))














nu stiu cum am putut! :-S














rezultatul...



















fugiiiiti














acum ne-am lamurit ca nimic nu cade din cer! :))














saraca ade....ea n-are nici o vina! :*














+ ade














de muuuult... 8->
















asta-i poza reprezentativa =))














din capitolul "nu-mi amintesc nimic.......ade a fumat??? :O"














Flore: eu nu mai beaaau!
Noi: :-@














felia =))














cri, ne e dor de tine! >:D<














ce privire avea ade! =))))














cine mi-a furat animal prrintu`? :((














sa ne facem poze si peste 50 de ani! 8->














va urma... :D

Visezi o lume si traiesti in alta...

M-am gandit mult pana cand m-am hotarat sa scriu despre tine aici. Nu imi este usor si nici nu cred ca voi putea exprima in cuvinte tot ce simt pentru tine, dar sper ca ma vei intelege.
Te-am cunoscut fara sa vreau, te-am avut in fata mea si totusi erai atat de departe, am realizat ca avem multe lucruri in comun si ca ar fi posibil sa se infiripe ceva intre noi. Desi am stiut din prima clipa ca te vreau, am incercat sa infranez orice urma de sentiment si sa accept situatia fara a o complica si mai mult. Ma tot gandesc la cum ar fi, daca ar fi, ce ar fi, dar intr-o clipa toate acestea sunt spulberate de gandul ca nu o sa te pot avea niciodata...pentru ca mie imi plac lucrurile accesibile, iar tu nu faci parte din aceasta categorie. Cred ca m-am impacat cu ideea ca tu corespunzi altei persoane, ca nu esti pentru mine si ca trebuie sa-mi iau orice gand de la tine. Speranta nu am avut si nici nu am, dar cred ca imi poate fi dor si ma pot gandii la tine, fara a face rau nimanui. Recunosc ca te-am privit mereu ca pe ceva imposibil, nici macar nu am incercat sa fac ceva....tocmai din teama ca voi reusi, iar eu nu sunt pregatita sa sacrific alte lucruri la care tin. Nu am resentimente fata de nimeni...si nici pot fi invidioasa....desi....nu neg faptul ca mi-ar placea sa............ Ultimul lucru pe care vreau sa-l fac cunoscut...este acela ca nu sufar, desi....poate este prea mult spus...asta doar asa ca o masura de precautie in cazul in care imi va plange cineva de mila :))
Consider ca cel mai potrivit este un final deschis....si asta pentru ca nu se stie niciodata, iar daca spun urmatoarea maxima: " niciodata sa nu spui niciodata"....eu tocmai voi scrie de doua ori....asa ca te las pe tine sa pui lucrurile cap la cap si sa faci legaturile necesare pentru a forma imaginea corecta. Pentru mine....imaginea perfecta se afla mai jos si costa 500 lei, dar pentru ca nu-mi place sa scriu prea mult o sa ma opresc aici si va voi impartasi parerea mea despre pantofii si hainele scumpe intr-un episod viitor.

Oricum...tot ce e mai bun! >:D<

Mi-e dor....

Pentru ca tot am ascultat astazi una din piesele mele preferate....nu stiu cum sa va spun, dar mi-e rau dor de mare...! Mi-e dor de mirosul, de sunetul si de spuma ei, mi-e dor sa merg cu picioarele goale in nisipul plin de chistoace si multe alte gunoaie....dar ce conteaza daca esti la mare....mi-e dor sa astept rasaritul pe plaja si sa-l privesc ca pe un nou inceput! Mi-ar placea sa te revad in zilele ce vin, draga prietena, dar din pacate acest lucru nu este posibil si mi-e tema ca va trebui sa astept pana la vara! Pana atunci, nu pot face altceva decat sa ascult in continuare melodiile ce-mi amintesc de tine si sa privesc cu placere fotografiile ce ilustreaza perfect faptul ca am petrecut clipe frumoase si de neuitat acolo la tine...

Pretind putin...si iert mult...

Si asta nu pentru ca as fi eu vreo sfanta, ci doar pentru ca dupa primii 20 de ani de viata ( apropo...pana la urma 20 IS a good number) am invatat sa nu mai am nici un fel de asteptari de la oameni! E ca un fel de scut de protectie, ca un prezervativ sau poate ca anticonceptionalele....nu stiu cat de buna sau de potrivita este metafora mea, dar nu asta conteaza, ideea de baza este ca daca nu astept nimic de la nimeni, nu pot fi "ranita"...sau mai bine spus dezamagita! N-as putea spune ca eu n-am "ranit" sau dezamagit pe nimeni....desi mi-ar placea sa fie asa....nu am facut din asta un scop in viata si nici nu intentionez..."Nu sunt perfecta...nici nu vreau....nici nu pot!" Cand spun ca pretind putin...spun ca am pretentii menime de la oameni....cum ar fi....sa nu plece cu tablourile de la petreceri sau sa nu distruga telecomenzi! :)) Ciudat este ca nu doar eu am ajuns in stadiul acesta...mai sunt si altii ca mine...si cu toate acestea...lucrurile se desfasoara dupa o schema nepotrivita....undeva s-a produs un blocaj, o rotita nu functioneaza corect si asta ne conduce spre a fi dezamagiti si spre a dezamagii! All in all..."dezamageste-ma cu tandrete!!!"


"Fiecare are dreptul la dezamagire"
"Pe masura ce crestem descoperim ca pana si persoana care nu trebuia sa te dezamageasca vreodata, probabil o va face"
- Octavian Paler

Protectia muncii :))

Avand in vedere faptul ca aceasta este prima postare...as vrea sa mentionez cateva lucruri esentiale peste care nu pot trece si pe care daca nu le punctez clar acum...dupa ceea n-ar mai avea rost. Primul si cel mai important...este acela ca blogul imi apartine in totalitate, drept urmare nu voi avea nici o jena si nu voi ezita sa-mi exercit drepturile care mi se cuvin. Si pentru ca tot am adus vorba despre "drept"...dupa cum am invatat eu...nu exista drepturi fara obligatii....asa ca obligatia mea va fi aceea de a respecta limba romana...asta in limita posibilitatilor intelectuale, pentru ca in cazul in care se intampla sa se strecoare anumite greseli gramaticale sau de exprimare, accept sa fiu corectata si voi incerca sa nu se mai repete. Nu imi pot lua responsabilitatea de a scrie in fiecare zi cate ceva, insa voi face tot posibilul sa apara ceva nou cat mai des!
Acum ca am terminat cu lucrurile din capitolul "serios", daca pot spune asa, sa trecem in revista si alte lucruri pe care as vrea sa vi le fac cunosute....
-nu folosesc diacritice si voi incerca sa nu folosesc nici sh, tz....asta inseamna la mine respect pentru limba romana
-folosesc cate "........." vreau eu, pentru ca nu pun de la mine :))
-aici toata lumea are dreptul la o parere....nu exista pareri proaste....ci doar pareri ce pot fi imbunatatite
-daca se intreaba cineva...."ce-a apucat-o si p`asta sa-si faca blog acu`?".....raspunsul este multiplu....pot spune ca nu m-a apucat acum....ci eram eu apucata de mult....sau....pot spune ca sunt lucruri pe care mi-ar placea sa le impartasesc si altora....sau pur si simplu pot da vina pe flore si m-am scos :P
-cum acest blog nu are o eticheta, un subiect, o tema.... uneori subiectele vor fi bazate pe fapte adevarate :)) din viata mea...absolut minunata, care nu seamana cu o telenovela, ci cu un roman, iar uneori imi voi pune imaginatia in functiune si vom vedea ce va rezulta
-pentru inceput...am ales culoarea verde, gandindu-ma ca este potrivita pentru un blog necopt
Nu stiu daca am reusit ca spun tot ce vroiam, dar in cazul in care imi voi amintii ceva important, voi revenii asupra subiectului tratat in deja prea multe randuri si voi face modificarile necesare!